În momentul ăsta sunt mulţumită. Sunt atât de mulţumită încât îmi e frică să nu dispară toate. „Dacă ceva pare prea frumos ca să fie adevărat, probabil că este.” -  nu vreau să se aplice şi în cazul meu. Nu am făcut rost de pastila de curaj dar în schimb am zâmbit. Cu toate că trebuie să învăţ şi nu îmi place zăpada asta târzie, nu-mi pot dezlipi ochii de pe geam. E ca în poveşti.

Am încetinit pasul şi zâmbesc prosteşte la toţi fulgii grăbiţi.

 

“Shitty”

Tocmai s-a terminat una dintre cele mai urâte, cele mai lungi şi cele mai obositoare zile din viaţa mea. Dimineaţa părea promiţătoare, zâmbeam fără motiv şi în căşti se auzeau melodiile mele preferate din ultima vreme; dar după, a început! Şi nu că aş fi eu superstiţioasă, dar nu mi-a plăcut deloc de pisica aceea neagră care mi-a tăiat calea azi dimineaţă. Apoi nu mi-a plăcut că la ora 8 lumea a fost încruntată şi nu a văzut altă lume din juru-i. Timp de două ore la mine în cap a fost : panică panică panică; iar apoi a venit şi examenul de portugheză… PANICĂ! Ne-am cam culcat pe o ureche şi anul ăsta nu ne-a mai mers…

„Şi ca să nu se termine ziua aşa mizerabil”, a mai urmat un examen, la care am fost toţi morţi de oboseală. Nu ştiu cum e să fii high, but im pretty sure i was close enough today.

Bottom line: Shitty day! Shitty exams! Abominable people!